Questa ùn hè micca solu una grande - a più grande, in realtà - mostra di u travagliu di Paolo Roversi, hè ancu u so primu in Parigi, a cità induve a so carriera cum'è fotografu di moda principia in u 1973. L'esposizione hè stata aperta in u museu di moda pariginu Palais Galliera. L'urganizatori anu riunitu 140 opere fotografiche, cumprese alcune chì ùn sò mai state vedute da u publicu prima, aghjunghjenu cose cum'è magazines, lookbooks, inviti cù filmati di Roversi è i Palaroids di u fotografu. Tuttu chistu hè statu riunitu da Sylvie Lécallier, a curatrice in capu di a cullezzione fotografica di u museu. Presentati inseme per a prima volta cum'è a celebrazione di i 50 anni di a fotografia di Roversi, mostranu à i visitatori ciò chì entra in u so arte è cumu funziona.
< /p>
A maiò parte di l'opere di Roversi in generale, è in questa mostra in particulare, sò ritratti (ancu ci sò ancu ritratti di a so camera preferita è un cane forse ancu u so preferitu, ma sò ancu ritratti di sorta). È grazia à a natura specifica di u so travagliu, a maiò parte di i sugetti di i ritratti sò mudelli; hà travagliatu cù tutti i famosi mudelli di moda di l'ultimi anni 30, ma raramente tira ritratti di celebrità. Ma ancu quandu si spara i mudelli famosi, ùn riproduce mai i clichés familiari à u publicu: ùn scrive micca i so sughjetti cum'è dee sexy, ragazze flirty, androidi androgini, o altri stereotipi populari. In una di e so interviste, Roversi dice u seguitu annantu à u so arte, ancu s'ellu u chjama "tecnica", micca "arte" : "Tutti avemu una spezia di maschera di spressione. Ti dici addiu, surridi, ti paura. Pruvate di caccià tutte queste maschere è pocu à pocu sottrae finu à chì avete qualcosa di pura. Una spezia d'abbandonu, una spezia d'assenza. Sembra una assenza, ma in fattu quandu ci hè stu viotu pensu chì a bellezza interiore esce. Questa hè a mo tecnica."
Kate Moss ùn s'assumiglia micca a regina di l'eroina chic, Natalia Vodianova ùn s'assumiglia micca un cerbiattu spavintatu, è Stella Tennant ùn s'assumiglia à l'Orlando di Virginia Woolf. Ciò chì succede à tutti, hè esattamente ciò chì dice Roversi : caccià tutte isse maschere finu à ch'ellu ci resta solu qualcosa di pura. Paradossalmente, stu disimpegnu creatu da a so camera ùn amplificà a distanza trà u visore è i mudelli, ma a riduce, avvicinenduli à noi in a so umanità, cù tutte e so idiosincrasie persunali. Questu hè soprattuttu notu in a serie Nudi, chì hà cuminciatu in u 1983 cù un ritrattu nudu di Inès de La Fressange per Vogue Homme, sparatu à l'altura di a so carriera, è poi cuntinuò cum'è u so prughjettu privatu, induve hà fotografiatu famosu è micca cusì famosu. mudelli. Sempre in u listessu modu - ritratti nudi, in grandezza, fighjendu direttamente in a camera, sottu una luce piena diretta senza ombre, scattate in biancu è neru, è poi ripresentate nantu à una Polaroid 20x30 - è questu effettu apparentemente alluntanamentu è unificatore hà. criatu una prufundità speciale è espressività. Sò cullati in l'esposizione in una stanza separata - è questu hè forse a so parte più toccante, perchè questi corpi nudi sò privi di sessualità.
In generale, Roversi piace à travaglià cù a camera Polaroid 8x10, a film per a quale ùn hè più fatta, è u fotògrafu cum'ellu hà dettu hà compru tuttu ciò chì puderia truvà. Questa camera hè stata assuciata cù u so stilu distintivu è assai ricunnisciutu chì usa u culore è a luce per creà l'effettu di una pittura. È ancu quandu usa altre camere, l'effettu hè quì. Parechje anu pruvatu è pruvate à copià stu effettu, ma u risultatu hè di solitu qualcosa chì ricorda u travagliu di AI. Le réalisme magique original de Roversi peut être vu en détail à l'exposition - dans ses tournages pour Vogue France, Vogue Italia, Egoïste et Luncheon, dans ses campagnes pour Yohji Yamamoto, Comme des Garcons et Romeo Gigli. U travagliu di a scénografa di l'esposizione Ania Martchenko, chì hà creatu parechji di i so trompe-l'œil firmati in a forma di una finestra o di una porta ligeramente aperta chì emettenu luce, mette in risaltu l'usu di u maestru di a luce sia metaforicamente sia literalmente.
Ma l'interazzione assai di Paolo Roversi cù a moda, cù e cullezzione di moda, hè abbastanza unicu - tira in una manera chì face un sughjettu secundariu di a stampa, ma i ritratti ùn cessanu micca di moda. Cum'ellu dice ellu stessu: "I vestiti sò una grande parte di una stampa di moda. Hè una grande parte di u sughjettu. Ancu s'è, per mè, ogni stampa di moda hè cum'è un ritrattu - vegu è tratta ogni imagine cum'è un ritrattu, di una donna o un omu o un zitellu - ma a robba hè sempre quì è ponu fà l'interpretazione di l'imaghjini assai. più difficiule."
Cortesia: © Paolo Roversi
Testu: Elena Stafyeva